Atunci când investigațiile uzuale nu arată modificări, dar starea pacientului nu se îmbunătățește, problema poate fi mai puțin lipsa analizelor și mai mult fragmentarea traseului medical. Fiecare consultație poate clarifica o parte a tabloului, fără ca cineva să privească problema în ansamblu.
Oboseala continuă, amețeala reapare, durerile nu dispar sau eforturile care înainte păreau ușoare devin tot mai greu de tolerat. Pacientul face analize, iar rezultatele sunt în limitele de referință. Primește asigurarea că „totul arată bine”, dar simptomele continuă.
Urmează, uneori, un traseu lung. O consultație la cardiologie, una la neurologie, apoi endocrinologie sau gastroenterologie. Fiecare medic evaluează corect zona sa de competență, dar informațiile rămân răspândite între cabinete, laboratoare și investigații efectuate în momente diferite.
În lipsa unei coordonări, pacientul poate ajunge să…
