Modul în care ne raportăm la mâncare este o oglindă a relaţiei pe care o avem cu noi. Pe măsură ce devenim mai conştienţi de nevoile noastre personale – odihnă, plimbări în natură, activităţi sportive sau lectură – şi învăţăm cum să le satisfacem, tendinţa de a recurge la diverse alimente ca formă de consolare sau recompensă scade semnificativ, spune medicul psihiatru Petronela Nechita. Dar cum facem asta?
Mâncarea – hrană sau o modalitate de a ne simți mai bine?
„Oamenii trebuie să mănânce pentru a supravieţui. Aşadar, hrana este una dintre nevoile noastre fundamentale. Organismul ne atenţionează, prin foame, că avem nevoie de hrană pentru a trăi.
Însă, noi nu mâncăm mereu doar pentru a ne satisface foamea fiziologică. O parte dintre noi apelăm la mâncare pentru ameliorarea stresului.
De aceea, mâncatul emoţional se defineşte ca tendinţa de a răspunde la emoţii dificile, cum ar fi frica, furia sau tristeţea, şi la situaţii…
